Terenul era fără nici o construcție pe el, așa că toate uneltele de care aveam nevoie pentru grădinărit trebuiau aduse cu mașina de fiecare dată când veneam la grădină și duse înapoi la apartament la finalul zilei. O altă problemă era că perioada petrecută la grădină depindea de vreme și de tranzitul intestinal. Neavând un WC pe teren, ziua de muncă putea să se termine foarte brusc și cu grabă foarte mare.
În consecință m-am hotărât să-mi construiesc o magazie, pentru scule si unelte și un WC, pentru situații de urgență.
Cum n-am mai construit în viața mea ceva, ăsta a fost cel mai zdravăn proiect de până acum.
Am început prin a-mi face o schiță cu construcția, folosind Google sketchup. Construcția am ales să aibă o aprentă la sol de 1500mm x 3000mm. O treime din construcție o va ocupa WC-ul, iar restul de două treimi va fi magazia de scule și unelte.
Pasul următor a fost să mă gândesc la fundația construcției. Am ales să pun construcția pe piloni beton in loc de o placă, pentru că impresia mea era că ar fi mai simplu și ușor așa.
A urmat apoi lista cu cele necesare pentru a ridica scheletul magaziei și să merg la cumpărături. În primă fază am luat lemnul necesar pentru baza magaziei și cofraje, nisip și ciment.
Baza de lemn a ieșit aproape ca în schiță. Am folosit cherestea de 80 x 80mm.
Am folosit niște papuci reazăm din metal pentru a fixa baza de lemn în pilonii de susținere.
Am răsturnat tot cadrul cu picioarele papucilor de reazăm în jos pentru a vedea unde ar trebui să fac gropile pentru piloni.
Mi-am facut niște semne ca să știu unde să sap și m-am apucat de treabă. Pentru gropi am folosit un hârleț și un burghiu de săpat (manual). Două ore și câteva bătături în palme mai târziu, cele 12 gropi arătau așa. (Cel din poză e tatăl meu încercând să traseze nivelul pentru înălțimea pilonului la suprafață folosindu-se de un furtun cu apă).
Înițial am zis că gropile pentru piloni o să le fac de 500mm adâncime, dar după ce am văzut cât de greu se sapă am ales să le fac de 300mm, maxim de 400mm adâncime.
Gropile arată așa în interior.
După ce am terminat cu găurile pentru piloni m-am apucat de groapa pentru WC. Pe asta am făcut-o puțin peste genunchi.
A urmat apoi punerea fierului beton și construirea cofrajelor. Am avut noroc să găsesc ceva fier pe lângă o clădire demolată, că m-a mai scutit de niște cheltuieli suplimentare.
Cofrajele le-am făcut din scândură și am încercat să le pun toate la aceelași nivel, pentru a avea cadrul construcției cât de cât la boloboc, în momentul în care se fixează în pilonii de beton.
Am ales să fac betonul cu mai mult ciment decât în mod normal, pentru că nu eram foarte sigur de calitatea cimentului cumpărat. În consecință am pus o măsură de ciment la 3 măsuri de nisip, iar apa am adăugat-o după ochi, până betonul avea o consistență nici prea sfărâmicioasă, nici prea lichidă.
Cam așa arată cadrul fixat aproape complet în pilonii de beton. După cum se poate vedea, pilonii nu sunt tocmai aliniați, dar părerea mea e că e destul de bine pentru prima construcție.
Ca o notă aparte, neavând curent la teren, toată munca de amestecare al cimentului cu nisip și apă a fost făcută din lopată. Cele două după-amieze de muncă, cât a durat până ce am făcut betonul pentru toți pilonii, au fost foarte obositoare pentru unul ca mine, care nu-i obișnuit să facă așa ceva. Seara, când ajungeam acasă eram cam sleit de puteri.
Am lăsat să treacă două săptămâni ca să se întărească betonul, după care ne-am apucat de montarea stâlpilor magaziei.
Stâlpii au fost fixați cu ajutorul unor profile metalice tip ”L”. La etapa asta e nevoie de doi oameni, pentru că unul trebuie să țină stâlpii pe poziție și la boloboc, în timp ce celălalt fixează profilele metalice de bază și de stâlpi, folosind holșuruburi.
Între stâlpii din față și cei din spate am prins niște grinzi de suport, ca să stea cât de cât la un loc.
Înainte de a ridica cele două grinzi principale, le-am facut niște scobituri ca să se fixeze mai bine pe stâlpi.
Și la montarea grinzilor e nevoie de doi oameni. Singur nu vreau să mă gândesc cum le-aș fi montat, că nu sunt tocmai ușoare.
După etapa asta începe să capete formă construcția. Scheletul ăsta stă în picioare, dar e foarte subred. Se clatină dacă încerci să-l miști cu mână, fără să forțezi. Asta m-a făcut să adaug niște contrafișe în partea de jos a construcției.
După montarea contrafișelor în partea de jos, construcția s-a stabilizat, dar încă nu mi se părea complet rigidă. Așa că am mai montat niște stâlpi suplimentari și am prins contrafișe și în partea de sus, între stâlpi și grinzi. După punerea contrafișelor suplimentare, scheletul era foarte rigid. M-am împins cu toată greutatea în stâlpi și construcție nu s-a clintit. Atunci mi-am zis că construcția e reușită.
Aveam niște ulei uzat de la ultima revizie a autoturismului, așa că am profitat de mâna de ajutor, ca să vopsesc stâlpii, grinzile și contrafișele. După părerea mea uleiul auto uzat e la fel de bun pentru a proteja lemnul de umezeală ca orice alt lac, doar că e ceva mai ieftin.
Urmâtorul pas a fost montarea scândurilor și vopsirea lor. Am avut grijă să vopesesc cu ulei partea scândurii ce vine spre pământ, înainte de a o fixa în cuie.
În continuare m-am apucat de montarea cadrului pentru scaunul WC-ului.
La final am acoperit totul cu ulei auto uzat, rezultatul fiind mai frumos decât mi-aș fi închipuit. Ai zice că arată ca un foișor neterminat.
Apoi m-am apucat de scheletul acoperișului. Am fixat provizoriu câteva grinzi de 40 x 60 mm cu ajutorul unor profile ”L”, pentru a vedea cam cum va arăta acoperișul.
Mi-am făcut un calcul cu cât lemn aș mai avea nevoie pentru a termina acoperișul. Scopul meu e să fac un acoperiș în așa fel încât să nu-mi fie frică să stau pe el.
Cam așa arăta construcția din față, fără să aibă toate grinzile ce susțin acoperișul.
Scândurile folosite pentru acoperiș au fost cele mai ieftine pe care le-am găsit pentru că nu urmează să fie la vedere (”marjini”, sau ”margini”, în limbajul celor ce mi-au vândut scândura).
La finalul zilei așa arăta construcția, după montarea grinzilor și a scândurilor.
Peste scânduri am montat tablă zincată roșie. prinsă în șuruburi cu garniură.În partea din față a acoperișului am prins o fâșie de table de-a lungul, în așa fel încât să nu permită ploii să intre între tablă și lemn, în cazul în care bate vântul.
Pereții magaziei i-am făcut din scândură, pentru că mi s-a pârut la momentul respectiv o soluție mai durabilă și nu cu mult mai scumpă decât OSB-ul. M-am gândit că scândura e mai ușoară de transportat cu mașina decât OSB-ul, că e mai ușor de tăiat cu fierăstrăul de mână și că o să am pierderi mai mici de materiale. Cu resturile de cherestea am mai făcut niște întărituri la pereții magaziei, în ideea că voi face niște rafturi pe interior.
Cam așa arăta magazia după terminarea pereților laterali și a celui din spate.
Pe exteriorul peretelui din spate am facut niște rafturi, refolosind bucățile de scândură rămase după demontarea cofrajelor. Rafturile astea m-am gândit că o să-mi prindă bine la un moment dat.
Peretele din față l-am făcut cu gândul să folosesc cât mai puțin din scândură, pentru a îmi rămâne suficientă scândură pentru uși. Când am cumpărat scândura, nu prea mi-am lăsat rezerve, așa că am fost foarte atent cu materialul folosit. Am preferat să măsor și de mai multe ori înainte să tai o dată.
Ușile le-am făcut din scândurile rămase, cu o întăritură în formă de ”Z” pusă pe partea dinspre încăpere. Tăierea scândurilor și cu montarea lor a fost ușoară și a mers fără probleme. Din păcate, lemnul din care erau făcute scândurile nu era complet uscat și s-a deformat în așa fel că ușile nu mai stau închise. A trebuit să adaug la fiecare ușă câte un sistem de blocare.
Inițial m-am gândit să am o mică fereastră, ca să pot vedea în magazie. De abia la final mi-am dat seama că fereastra e de prisos, pentru că peste tot intră lumină: și pe la ușă și printre scânduri. După ce au început să se usuce, scândurile s-au îngustat, și acum am câțiva milimetrii buni între fiecare scândură. N-aș putea zice că magazia se închide ermetic.
Astfel de la așa:
A ajuns la așa:
Trebuie să recunosc că așa magazia are o notă de lucru învechit, deși e nouă nouță. Mai greu a fost până m-am obișnuit, că după aia nu mă mai deranja culoarea.
Pe interior nu am vopsit pereții, că ar fi fost prea închis totul. Astfel, camera de cugetare arată așa:
În partea din spate a magaziei am montat o streașină pentru colectarea apei, iar scurgerea am dus-o într-un rezervor de apă cu robinet. E util să ai unde să te speli pe mâini după ce lucri la grădină.
La rezervor i-am adăugat un furtun de ”prea-plin”, pe care o să-l pun într-un rezervor mai mare, cândva, pentru că apa de ploaie e foarte bună pentru udat plantele.
Mi-am făcut și o masă pliabilă, că am văzut că e util să ai așa ceva dacă vrei să tai ceva cu fierăstrăul, sau să bați un cui.
Timp și bani
Legat de costuri, toate materialele și sculele cumpărate pentru a ridica magazia asta au costat aproximativ 4700 roni.Ca și timp, am lucrat cam unul-două weekend-uri în fiecare lună. În timpul săptămânii nu prea aveam cum să fac ceva pe la grădină. Am început la mijlocul lui Aprilie și am termina la începutul lui Septembrie, dar nu am lucrat în fiecare lună.
Mai jos găsiți detaliile legate de costuri, calcule de materiale, etc:
Costuri materiale și scule...
Schița magaziei în Google sketchup...
Calcularea amestecului de ciment cu nisip și apă pentru beton...
Calcularea dimensiunilor pentru contrafișe...
Necesar de cherestea pentru acoperiș și uși...